Doua luni

Au trecut repede,desi la inceput credeam ca vor trece extrem de greu.Stiu,asta e doar inceputul,dar e nemaipomenit cate lucruri s-au schimbat in viata mea in ultimele doua luni.

Tin minte…era ultima seara cand am vazut Focsaniul.Era mai stralucitor ca niciodata.Toata lumea era fericita…era 7 septembrie.Erau traite din plin ultimele zile de vacanta.Dar eu aveam alte motive de fericire.In ziua aia ai venit acolo pentru mine.Ai venit de la atatia kilometri,doar ca sa…ca sa-ti arat orasul,cica.Mda,nici tu si nici eu nu credeam asta.In sinea noastra stiam ca revederea asta inseamna mult mai mult.Si chiar a ajuns sa semnifice…ziua noastra.

Parca s-a intamplat ieri…

Ai intarziat vreo ora,timp in care mi-am pierdut timpul cu copiii in parc…Cand m-ai sunat,spunandu-mi ca ai ajuns,am pornit imediat spre locul nostru de intalnire.Locul…nu a fost tocmai cel asteptat,adica cine-si da intalnire in mijlocul intersectiei!?

Cand ne-am imbratisat am simtit ca plutesc.Ce sa mai,deja inima mea nu ma mai asculta si aproape ca ma dadea de gol…

In cautarea unui magazin deschis,m-ai lasat cateva minute singura,timp in care am vorbit cu cateva amice care ma vazusera cu tine.Toate ma intrebau cine esti,de unde,daca suntem…impreuna.Am raspuns ca “nu”,oarecum cu parere de rau,iar ele,fete fiind si-au dat imediat seama ca …nici eu nu eram sigura de raspuns:)).

Toata lumea ne privea.Simteam cum zeci de fete pe langa care treceam ma invidiau,parca…in fine,cine nu si-ar fi dorit unul ca tine!?

Ne-am plimbat de-a lungul strazilor cenusii.Totul parea gri,defapt,in preajma noastra.Pe peronul garii mi-ai dat scoica.Stii ca o port peste tot cu mine,inca?

Ah,si…parcul.Parcul Teatrului noaptea,era absolut nemaipomenit.Niciodata nu il vazusem atat de stralucitor,de…romantic. Se auzeau cantece la chitara in departare.Noi doi ne uitam la stelele ce abia se mai vedeau printre nori.

In fine,timpul plecarii sosise.Ca sa tragem de timp,oarecum,dar si pentru siguranta mea…m-ai condus pana in spatele blocului. M-ai imbratisat si…si…mi-ai spus ce simti pentru mine.Ah,si doar iti spusesem cat de mult urasc faptul ca mereu lucrurile importante se spun sau se intampla la final.Ma enervez ,inca,atunci cand imi amintesc de faptul ca mi-ai spus la final,desi stiai ca nu suport asta.

Inima imi batea tare.Nu-mi venea sa cred ca intr-un final,in sfarsit,la capat de drum,visul meu s-a indeplinit.Nu stiam daca visez sau daca…e real.

Ne-am despartit fericiti,stiind ca ne asteapta o perioada grea,dar totusi extraordinara,comparativ cu perioada monotona,as putea spune,ce tocmai o incheiasem atunci.

Am dormit repede in noaptea aceea.Dimineata,te-am sunat.Era prima dimineata in care mi-ai spus ca ma iubesti.Era prima dimineata in care eram impreuna.Era 8 septembrie si eram fericita….

Ah,si cand ma gandesc ca vor mai trece ani…