Trei luni şi unsprezece zile
Postat: 24/06/2011 Filed under: Bucuresti, Fotografii, Scoala, Viata de zi cu zi... 1 Comment »A trecut atâta timp,încât până şi repeziciunea cu care scriam înainte a cam dispărut… Cititorii s-au cam dus,iar cheful meu de scris a scăzut zi după zi,în timp ce stresul creştea şi creştea şi creştea.
Din senin,mă simt mult mai uşurată.Au trecut examenele,am aflat şi rezultatele astăzi şi…da,mă simt cu mult mai liniştită.Nu mi-a luat mult să încep să scriu,totul a venit de la sine.Deşi,ca să fiu sinceră,flacăra speranţei s-a reaprins când am primit un e-mail care mă anunţa că încă o persoană a dat subscibe la blogul meu.Am fost surprinsă,că..totuşi,nu se vede clar că am “amorţit” de atâta timp!?În fine,asta mi-a adus aminte de serile în care muream de nerăbdare să ajung la pc să povestesc,să mă descarc,să spun tot ce am pe suflet în urma zilei ce abia trecuse…Aşa că nu am mai stat mult pe ganduri şi am dat start la scris.
În ultimul timp nu pot spune că mi-a fost rău,dar nici nu am zburdat de fericire,până acum vreo două-trei săptămâni… Finalul şcolii a fost extenuant,chiar haotic,dar…ce bine că am trecut peste!
Banchetul a fost de vis,m-am distrat cum nu am făcut-o de mult.Îmi va fi dor de colegi,chiar foarte dor!Şi când spun colegi,nu mă refer doar la cei de aici,din Bucureşti,ci şi la cei din Focşani.Îmi va fi dor de generală,de tot ce am trăit pe parcursul a atâţia ani.A fost doar începutul călătoriei mele spre viitor,iar ce urmează sunt sigură că va fi din ce în ce mai frumos.
Mi-am făcut şi o mică schimbare de look,sunt un pic roşcăţică,şi…mai nou,arsă de soare,ca după prăşit!:)).E vară,doar! La înălţime,sunt aceiaşi piticanie.Dacă m-aş fi înălţat,atunci..ce rost ar mai fi avut zicala “esenţele tari se ţin în sticluţe mici!?”. Sunt cam greu de recunoscut acum,dar nu-i nimic,am trăsăturile specifice : zâmbet larg, energie multă,râsul inconfundabil şiii…umeri arşi de soare.:D
Acum,mi-au cam obosit degetuţele.Când mă mai prinde câte un şuvoi dintr-ăsta de idei pentru blog,revin.Nu promit nimic,că nu vreau să mi se pună eticheta că nu mă ţin de cuvânt.
Vă pup 
(Sau nu…cum spunea una dintre învăţătoarele mele,în caietul de amintiri…”Alexandro,să ai grijă pe cine pupi în viaţa asta!”) (:
————————————————————————–
Bonus de final,fotografie de la banchet:
Like this:
Cerşetorii , fanii lui Eminescu
Postat: 29/01/2011 Filed under: Bucuresti, Chestii Interesante, [?]Semne de intrebare[?] | Tags: bucuresti, cersetori, de zi cu zi, eminescu, jonglerii, luceafarul, metrou, metrouri vechi, postaweek2011, rugaciuni, satira Leave a comment »
Suntem deja obisnuiţi,cred,cu cerşetorii din metrourile vechi care jonglează cu diferite obiecte,tanti care îşi plimbă copiii prin tot vagonul spunând rugaciuni şi silabisind cuvintele cu jale şi dor.Ar mai fi şi alţii,in fine,singurul care impresiona un pic era cel cu jongleriile ,dar nu-i mare lucru,având în vedere că treaba asta ţine de multă repetiţie,iar el are muult timp liber pentru “hobby-uri” de genul ăsta.
În fine,azi,în drum spre casă,la metrou,am văzut ceva ce nu credeam să văd vreodată.Ăăă,mai bine spus,am auzit.Un cerşetor ca toţi cerşetorii aparent,intrase în vagon.Mă aşteptam să înceapă să spună vreo rugăciune,ceva tipic.Stau ce stau şi de-odată îmi dau seama că nenea începuse să recite “Luceafărul” lui Eminescu.Să-mi pice faţa,nu alta!Şi mai ales,de data asta nu silabisea,nu nimic,recita frumos şi ordonat,de parcă noi am fi fost publicul şi el era pe scenă.
După ce l-am auzit,tot felul de gânduri îmi treceau prin minte despre el,despre strategia lui de a cerşi.Un singur lucru nu-l înţeleg,însă.Dacă se presupune că cerşetorii nu au bani şi nici acte de identitate (nu-şi ocupă ei buzunarele cu astea…),de unde a făcut dumnealui rost de o carte cu Eminescu,ca să înveţe atât de bine şi atât de mult din “Luceafărul”,când nici s-o cumpere,nici s-o împrumute de la bibliotecă nu putea?
————————————————–
sursă foto :http://www.gettyimages.com
Scurtă introducere în decor II
Postat: 07/01/2011 Filed under: Bucuresti, Ce-mi place, Chestii Interesante, Fericire, Viata de zi cu zi... | Tags: arta, emotie, Fericire, liceu, muzica, nou, noutate, postaday2011, postaweek2011 Leave a comment »Încă o zi de acomodare.Azi am trecut de uşa de lângă secretariat,care mi-a deschis calea către un coridor lung.Apoi scările…. . Etajul 1.Uşi înalte,vişinii,ce îţi gâdilă curiozitatea.Dincolo de ele e ceea ce-mi doresc.Dar mai am până acolo…
Sala.Mică,dar cu puţină mobilă,lucru care dă impresia că e mult spaţiu.M-am aşezat timid pe un scaun şi am privit.Nu am visat niciodată că voi ajunge în acel loc.Acum,însă,sunt sigură că vreau să mai vizitez clasa aceea de câte ori se poate!Perdelele violet mi-or fi inspirat starea aia genială de relaxare şi concentrare, 2 în 1. Am fost eu.Eu şi atât,de mână cu timiditatea de început.
Cu greu,m-am despărţit de acel loc,dar cu dulcele gând că mă voi întoarce.În timp ce coboram scările,glasuri de piane şi viori mi-au dat putere să lupt.Am să fiu acolo!Am să fiu,şi n-am să las hoţii de vise să mă distragă de la drumul meu!…
Scurtă introducere în decor
Postat: 06/01/2011 Filed under: Bucuresti, Scoala, Viata de zi cu zi... | Tags: inceput, introducere, liceu, lupta, nou, noutate, postaday2011, postaweek2011, sentiment, timiditate 2 Comments »Am păşit timid,cu emoţie pe poarta liceului.Oamenii îmi păreau normali,deloc aşa cum mi s-a vorbit despre ei.Clădirea cu tonuri gri-albăstrui avea să fie întâia încăpere de acolo pe care o cunoşteam .Cum intri,în dreapta,elevii de serviciu.Te salută şi curioşi, îţi urmăresc fiecare pas.La uşa de lângă, cancelaria.Ieşeau şi intrau profesori grăbiţi,cu chipuri obosite,dar calde.La stânga,multe uşi.Ultima,secretariatul.În faţă se deschideau alte două uşi mari,ca de castel.Un brad frumos împodobit,lângă el o masă şi un scaun.Imediat lângă brad,scările de un alb imaculat arătau drumul spre ceva nou.E încă un mister…
M-am simţit ca acasă.Semăna cu locul în care vreau să-mi petrec următorii patru ani.Câteva afişe ,dar şi articole decupate din reviste şi ziare ,afişate pe pereţi,mi-au atras atenţia.Vorbeau de artă,de realizări,de oameni mari….
Sunt sigură acum!Acela e locul unde trebuie să fiu,dar pentru care trebuie să lupt!
Like this:
Hai să vorbim despre…
Postat: 18/09/2010 Filed under: Bucuresti, Ce-mi place, Chestii Interesante, Fericire, Scoala, Viata de zi cu zi... Leave a comment »
Probabil că vă întrebaţi ce naiba fac de 18 zile-n coace.Mulţi şi multe m-au rugat,m-au implorat să scriu ce am făcut până acum, să dau lumii de înţeles că mai trăiesc.Da,mai trăiesc şi trăiesc chiar bine şi frumos.Am zis să fac pe plac cititorilor şi să nu-i dezamăgesc.
Am avut o lună minunată până acum.Noua mea şcoală este tare frumoasă şi modernă,profii sunt de treabă,iar colegii….colegii sunt extraordinari!Îmi era teamă că voi da peste nişte fiţoşi încrezuţi,aşa cum se spune că ar fi copiii de capitală.Spre surprinderea mea ,cu toţii sunt foarte de treabă şi chiar mi-au făcut o părere foarte bună despre bucureşteni.Sunt foarte fericită că m-am integrat în colectiv încă din prima zi şi că m-am împrietenit foarte uşor cu colegii.Nici nu aveam dubii în privinţa mea,dar îmi era teamă de reacţia clasei la cei noi.În fine,toate temerile mele au dispărut odată cu prima săptămână de şcoală ce tocmai s-a sfârşit.
Capitala…ce să spun…toată lumea mă întreabă cum e,dacă îmi place,dacă nu.Cert e că nu îmi făceam griji prea multe în privinţa oraşului.Îmi place în mare,dar sunt anumite zone pe care le ador şi altele care să spunem..că nu mi-au intrat în graţii. Îmi plac parcurile foarte mult,îmi plac clădirile din zona mai veche a oraşului,îmi plac multe…Şi..sigur că m-am adaptat din prima şi cu aglomeraţia.Fiind o persoană activă şi deschisă la nou,pot spune că îmi place faptul că niciodată nu te întâlneşti cu aceiaşi oameni pe stradă zilnic.Da,îmi plăcea şi ideea de popularitate,de care mă bucuram în micul Focşani în care mă cunoşteau o mulţime de oameni şi nu exista să ies pe stradă şi să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut.Dar parcă şi noul ăsta..îmi place!
Mda,ce să vă mai spun….sunt fericită.Să nu credeţi,însă,că am uitat de oamenii din Focşani la care ţin atât de mult.Nu,asta nu se va întâmpla şi cu siguranţă cei care ţin cu adevărat la mine şi care nu mă vor uita,ştiu lucrul acesta.
În fine,cam asta e tot….revin în curând cu alte noutăţi.
Pupici din capitală!!!
Alexyza
Like this:
Vis
Postat: 22/08/2010 Filed under: Bucuresti, Ce-mi place, Imaginatie, Sperante,vise,melancolii, Viata de zi cu zi... | Tags: bucuresti, cuplu, herastrau, imaginatie, prieteni, sperante, vis Leave a comment »
Ne plimbam pe malul Herastraului,tinandu-ne de mana,discutand fel de fel de lucruri.Nimic in afara de noi doi nu ne intereseaza. Ne privim indelung si pasim fericiti inainte.Intindem paturica pe iarba si ne relaxam privind apusul.Cuvintele sunt atat de goale,atat de incapabile sa exprime ce simtim in momentele astea.Totul pare a fi un vis.In seara asta ,pe langa soare,au apus toate secretele dintre noi,toate indoielile…si in scurt timp au rasarit sentimente la care nici nu as fi visat vreodata.Imi juri ca va ramane asa,ca vom fi mereu impreuna,in ciuda tuturor piedicilor din calea noastra.Imi juri dragostea eterna.Nimeni nu a mai facut asta.Sau daca a facut-o,si-a incalcat juramantul.De unde sa stiu eu ca acum va fi diferit? Defapt….e diferit deja.Ne stim de atatia ani si ne-am cunoscut de-abia acum.E o poveste de dragoste ca-n filmele vechi cu printi si printese in care un prieten bun din copilaria unei printese,devine sufletul ei pereche peste ani.
Te apropii usor,mana ta imi strange mana mea,iar buzele noastre…..
M-AM TREZIT!A fost doar un alt vis care nu va deveni realitate…
Blocul de viz a viz
Postat: 22/08/2010 Filed under: Bucuresti, Viata de zi cu zi... | Tags: blocul de viz a viz, blocuri, bucuresti, etaje, locatari, monotonie, oameni, rutina, trairi, viata, viata de zi cu zi, viz a viz, zilnic 1 Comment »
Dimineata.Ora 9.Scot capul pe geam,privesc 6 etaje in jos si ma ia cu ameteala.Privesc fix in fata mea.O tanti sta si ma priveste cum privesc nedumerita imprejurimile.
Pranz.Ma uit pe geam,se vad geamurile apartamentelor de viz a viz.Un lucru normal,de altfel.Vine mirosul zilnic de friptura si alte mancaruri “criminale” din punct de vedere caloric.Vad oameni plictisiti,obositi,infometati,infulecand in graba cele cateva bucate de pe masa.Nimic interesant.Nenea de la 5 sta iar pe balcon,cu bratele atarnate lenes in jos.Ba chiar are si o pernuta pe care sa-i stea bratele.Tatuajul de pe mana lui stanga imi destainuie ca in tineretile sale a fost un rebel.Cum de a ajuns sa aiba o viata atat de monotona!?
Seara.Tanti de la 2 isi face rugaciunea…in fata televizorului.Scotoceste prin dulapuri,scoate o camasa de noapte.Stinge lumina. Nenea de la 4 vine in bucataria lui mica,deschide imensul frigider si-si scoate gustarica de seara.Se aseaza singur la masa,mananca…stinge lumina.Liniste.Familia de la etajul 8 inca mai e pe balcon.Misuna pe-acolo de cateva ore.Le place la aer,probabil.Probabil de aceea si etajul la care stau.O fi aerul mai bun acolo.Eh,ce stiu eu!?Bat campii acum,ca sa umplu randuri.
Eu stau si privesc Carul Mare …sau Ursa Mare,asa cum am invatat de curand ca i se mai zice.Ce-i drept,de-abia se vad si alea 7 cele mai stralucitoare stele din 14 cate are constelatia.Lumina orasului le-a lasat in…”bezna”.Ma chinui sa gasesc Carul Mic.Nici o sansa!Nimic altceva in afara de Carul Mare nu se mai poate vedea pe cer.A,ba da!Un satelit care se misca sovaitor printre stelutele Ursei Mari.A disparut,si el,insa,in “bezna” cerului.
Singurele lucruri la care ma duce cu gandul blocul de viz a viz,sunt rutina si monotonia.Totul e aproape la fel zilnic.Toate se intampla regulat si neincetat.Nimic nou in micul mare cartier in care ma aflu,de cand am poposit aici.
Si inca un lucru…prea multi oameni din ziua de astazi afirma ca “traiesc” ,nestiind insa ca,ceea ce fac ei defapt,se numeste -supravietuire-. A TRAI inseamna mai mult de atat.Inseamna sa te rupi de monotonie,sa scapi de rutina si sa incerci sa faci lucruri noi,sa experimentezi,sa te bucuri,sa visezi,sa iubesti neconditionat si sa arati asta de cate ori ai ocazia,sa dansezi ca si cum nu te-ar vedea nimeni,sa canti chiar daca nu ai voce,sa ai curajul sa-ti spui parerile..adevaratele tale pareri,nu cele ale lumii,sa faci lucrurile pe care ti le-ai dorit intotdeauna sa le faci,sa calatoresti,sa faci shopping(Probabil crezi ca asta e doar pentru femei/fete.Nu,e si pentru masculi,caci si ei fac shopping de electronice,masini,jocuri etc.)….si lista poate continua.
Pacat ca unii nu au curajul sa viseze mare.Pacat ca blocul de viz a viz imi confirma zilnic ca traim o viata mediocra.
