Purtăm fiecare câte o mască.
Postat: 25/02/2011 Filed under: Fericire, Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: falsitate, identitate, masca, Melancolie, postaweek2011, realitate, societate, suflet, tristete Leave a comment »Ninge peste pleoapele mele răvăşite de picături sărate.Abia-mi ţin ochii deschişi,dar ceaţa ce-o văd în faţă e perfectă pentru a vedea doar esenţialul.Mă lovesc în faţă felurite particule tăioase,mici şi reci.
Pe lângă mine trec oameni grăbiţi,distraţi,mult prea preocupaţi de mersul lor constant şi plictisitor.Atât de preocupaţi cu-aceste nimicuri numite “probleme cotidiene”,încât au uitat să fie aşa cum sunt defapt.Au uitat să se exprime,să fie ei şi atât, în faţa asprului public reprezentat de societatea mediocră şi monotonă.O societate snoabă,plină de prejudecăţi.O societate în care ţi-e pur şi simplu silă să te mai chinui să fii tu,pentru că…pentru că nu merită. Afişăm,deci,zilnic,în speranţa că vom trece cu bine prin viaţă,aceeaşi mască ce ascunde adevărata noastră fire,temerile şi cele mai lăuntrice dureri.Afişăm o mască impecabilă,cu un suflet împlinit şi conştiinţa curată… Toate astea până când cineva ne descoperă.Cineva care nu face parte din hoarda de netoţi care ne trag în jos,cineva căruia,surprinzător,îi pasă de ce ar putea fi dincolo de ce afişăm.Atunci,ne simţim în sfârşit în stare să fim noi!Şi asta doar pentru că într-un final cineva a văzut dincolo de mască.
Dar ce-ar fi dacă nu am întâlni astfel de oameni în viaţă?
——
Am rămâne captivi,iremediabil,în aceeaşi piesă de teatru proastă şi plictisitoare ce se repetă la nesfârşit…
Like this:
Concluzii
Postat: 03/12/2010 Filed under: Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: concluzii, defect, dezamagire, dezapreciere, tristete 1 Comment »Ma pierd zi de zi,putin cate putin,farama cu farama.E o lume murdara,si nimeni nu ma poate contrazice.E trist,e sfasietor,lumea ma distruge usor usor.
Azi am vazut o lume mai buna.E singurul loc unde ma simt ca acasa,singurul loc unde ma simt apreciata cu adevarat;singurul loc in care am dreptul sa gandesc ca mine,sa fiu adevarata “eu”.
Adevarata “eu” e alta fata de ce stiu majoritatea oamenilor.E rebela si razvratita,scarbita de asa-zisul glob de cristal in care traim cu totii.E satirica si irascibila,poate chiar intruchiparea tuturor defectelor din lume.E frumoasa,dar doar pentru cine stie sa o inteleaga;pentru ceilalti,e cel mai enervat om de pe pamant,”de o nesimtire rara”ar spune unii.Nesimtire!?De ce!?Pentru ca am curajul nebun de a fi asa cum sunt,de a gandi asa cum gandesc,de a fi o nonconformista!?
Poate ca,intr-adevar,am o problema.Nu neg,e posibil sa o am.Dar atat timp cat exista destui oameni care ma iubesc si ma apreciaza pentru cum sunt,nu am de gand sa ma schimb!
Sunt un pachet complet de defecte si calitati.Sunt irascibila,dar intelegatoare;frumoasa,dar si urata ; cuminte,dar si indrazneata; iubesc,dar si urasc.Urasc cat se poate de mult sa nu fiu inteleasa.Nu zic aprobata,ci doar…inteleasa…
Pot sa inumar fara probleme pe degetele de la o singura mana oamenii care stiu sigur ca nu doar ma iubesc,ci ma si inteleg pe deplin.
Ma multumesc si cu atat,e important ca oamenii astia exista…
In fine,poate ar fi fost bine ca eu,chiar eu,sa nu exist….le-ar fi fost mai usor…multora!
———————————————————————————————————-
Confuzie
Postat: 14/10/2010 Filed under: Chestii Interesante, Cu si despre ai mei prieteni, Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: adolescenta, confuzie, criza, dragoste, dragoste neimpartasita, iubire 4 Comments »
Stai ghemuit într-un colţ al sălii,priveşti din când în când în jurul tău.Pari a fi dezamăgit,aproape în depresie.Te uiţi spre ea, şi-ţi dai seama că e o speranţă pierdută.Te doare,îţi vine să zbieri când o vezi în braţele altuia.Şi când te gândeşti că a fost a ta doar două zile..şi nici atât!Două zile pentru cât de mult ţi-ai dorit-o nu au fost de-ajuns!Au fost amagire,au fost un cuţit răsucit în rană.
Stai pe gânduri,te gândeşti la ce te-ar putea ajuta sa ieşi din situaţia în care te aflii.Îţi trece prin minte posibilitatea de a te îndrăgosti de altcineva,de a-ţi încerca norocul cu altcineva.O priveşti atunci pe fata de lângă ea.Ţi-e prietenă bună,se vede că ţii la ea,dar nu vrei să strici prietenia voastră amplificând sentimentele pentru ea.
Renunţi.Eşti confuz,îţi ştergi lacrimile ce vor sa vină,înainte ca cineva să le vadă.Dar eu le-am văzut.Am văzut şi ţi-am spus,dar…când îţi dai seama că ai fost descoperit,că secretele îţi sunt ştiute,ai găsit cel mai stupid pretext,ai inventat o iubire ireala,ceva care să-mi dovedească faptul că nu eşti îndrăgostit de ea,că nu din cauza ei eşti cum eşti.
Ştiu,nu te ajută cu nimic postul ăsta,mai ales că nu-l vei citi,şi mai ales că nimeni nu va şti cine eşti.Asta e o uşurare,în caz că vreodată îţi vei găsi partea asta de viaţă expusă aici.
Şi nici nu mai eşti cum erai la început.Te-am citit de la început că eşti un sangvinic,un comediant înnăscut.Dar de ceva zile în coace,se vede clar că tragi cu dinţii de fiecare motiv care te face să râzi,care te amăgeşte că totul e bine.Şi apoi….apoi,când eşti singur,sau când îţi găseşti un umăr bun pe care să-ţi plângi frustrarea pe care o ai în suflet,explodezi!Explodezi,caci….îţi auzi gândurile cu ecou,totul e gol în jurul tău şi doar tu ţipi în tăcere,iar ecoul e dureros….
Ia o pauză,bea o cafea,deşi nu-ţi place,fumează şi o ţigară,chiar de nu ai mai încercat…fă ceva nou,ceva care să te ducă departe de monotonul dureros care te distruge zi cu zi!…
Despartirea de un prieten…
Postat: 16/08/2010 Filed under: Cu si despre ai mei prieteni, Dedicatii, Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: despartire, Fericire, nostalgie, plecare, prieten, prietenie, tristete, weekend 2 Comments »
Duminica.Zi frumoasa si urata in acelasi timp.Zi cu amintiri,nostalgie si teama ca nu ne vom mai revedea prea curand.Zi timida,zi plina de intrebari in legatura cu zilele si noptile ce de-abia au apus.
Intamplator,dar voit,ne intalnim,strabatem drumuri de munte,eu cu pasi timizi,el cu pasi voiosi si plin de curiozitate.Discutii lungi,despre orice,subiecte banale sau importante,ezitari in inaintarea pe drumul de munte din partea mea,incurajari din partea lui :”Daca vine ursul,ne prefacem a fi morti!Oricum vom sfarsi asa!”.Ma sperii mai tare si ma intorc.”Tin la viata mea!”,mi-am spus in gand…si am pornit inapoi.El dupa mine,cam trist,cam dezamagit ca nu a putut descoperi ce se afla in continuarea acelui drum.Dar,ca un bun prieten ma urmeaza si nu ma lasa singura.Drumul de intoarcere ne pare a fi mai lung…. poate din cauza faptului ca amandoi ne dorim sa fie asa.
Ne pierdem timpul ca doi copii,dandu-ne in leagane sau in balansoare ruginite,de care s-au bucurat atatia..ca si noi…sau poate mai putin ca noi.Jucand jocul acela in care trebuie sa ne privim ochi in ochi fara a clipi,o lacrima incearca sa curga pe obrazul meu stang.Ceea ce el nu stie este faptul ca nu plang neaparat din cauza faptului ca nu clipesc…ci din cauza ca gandul meu e la plecare.Tot ce am in minte e “In mai putin de doua ore plec,in mai putin de doua ore plec,plec,plec,plec…nu,nu vreau,nu plec..ba plec,da,plec si las tot…nu,nu vreau sa plec!Dar mai am doar aproximativ o ora!Nu!Nu!Nu!”…
Mai trist decat orice e momentul in care mi-am dat seama ca e vremea sa plecam..amandoi.In ultima clipa,o imbratisare calda,care imi doream sa nu se sfarseasca prea devreme…dar care s-a sfarsit.Un “pa” aruncat in gol….si drumurile noastre s-au despartit.
Din masina straina mie si atat de dureroasa,caci ma ducea departe,departe….am zarit ultima privire din partea tovarasului meu….si-a plecat.A plecat si a luat si -amintirea- mea cu el.El stie mai bine decat oricine despre acea amintire.Defapt,e singurul care stie.Si mai stie,cred…ca i-am lasat-o intentionat.
Like this:
Alexzya is back,but gone!
Postat: 22/06/2010 Filed under: Evenimente, Fericire, Focsani, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: amintiri, bucuresti, despartire, ma mut, plec, prieteni 3 Comments »Păi da…înapoi pe blogul meu iubit.Am luat o pauza din motive…subiective.În posturile anterioare scriam că-s tare tristă,ca x nu mă iubeşte,că iubeşte pe alta,că ce mă fac eu fără el etc etc….mai scriam că-s nervoasă,că y ieşea cu mine da era cu alta,că era imatur şi alte tâmpenii.Da,tâmpenii…frateee,am doar 14 ani şi..9 luni!Ar trebui să mă distrez,nu să-mi pierd vremea cu îndrăgosteli de-astea inutile!Nu-i aşa?Aşa-i,ştiu!Asta şi fac..deja!Daamn,atâtea zile departe de tipu cu ochi albaştrii,(care,să ştiţi, într-un final a aflat toată povestea,dar nu i-a păsat) nu credeam că-mi vor prii atât!Mă simt super tare! Credeam că voi fi tare tristă,da nu-i aşa!Mă simt extraordinar!Probabil că şi cititorilor mei le era dor să scriu ceva într-un moment de fericire…
Să dezbatem şi cea de-a doua parte a titlului.Spuneam cu ceva posturi înainte că voi pleca…atunci o spuneam cu tristeţe,pe bună dreptate,că aşa o spun şi acum,doar că nu din aceeaşi cauză.E timpul să spun,dar vă rog,nu întrebaţi mai multe în afara de ce vă spun!Bucureştiul mă aşteaptă!Capitală,oameni noi,oportunităţi peste măsură,şcoală nouă,activităţi noi…dar şi aglomeraţie,puţină rătăceală la început..şi gropi!:)) În rest,nu cred că va fi tare diferit,având în vedere că..tot România îi!:-j
Voi continua să scriu pe blog pentru prietenii mei,pentru toţi cei care ştiu că-mi vor simţi lipsa..şi eu lor!Poate măcar aşa,voi rămâne nedespărţită de cei la care ţin atât de mult…
Îmi va fi dor de Atelierul Celor 7 Arte,FocStar,şcoala mea iubită,colegii mei,chiar şi profesorii,prietenii apropiaţi pe care nu mai e nevoie să-i amintesc….şi îmi va fi dor de orăşelul ăsta mic şi frumos.Focşaniul a fost,este şi va fi mereu orăşelul meu de suflet!
Staţi liniştiţi,însă,mă mut abia la finalul verii!!!Mai aveţi,deci,timp să vă bucuraţi de prezenţa mea…iar eu,mai am timp să petrec clipe frumoase alături de oamenii care mi-au făcut viaţa frumoasă aici.
O dimineaţă plăcută,somn uşor,şi…fiţi fericiţi!!!
XOXO
Te-aş uita…
Postat: 17/05/2010 Filed under: Dedicatii, Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: dragoste, dragoste neimpartasita, uitare 10 Comments »
…dar mi-e cu neputinţă să fac asta.Azi,te urăsc dar te iubesc.Nu te mai vreau,dar am nevoie de tine.Nu vreau sa te mai vad,dar ochii tai,ce n-aş da să mă mai privească…
Astăzi…am simţit că nici măcar “amică” a ta nu mă pot numi…nici măcar colegă,nici măcar…ah,mă simt doar..un nimic.Un nimic care te iubeşte şi ştie că nu meriţi.Nu-mi meriţi lacrimile,nu meriţi nimic!Eşti atât de orb,atât de…indiferent…şi totuşi nu mă satur să te iubesc…
Cu câtă lejeritate m-ai alungat…nu te-a durut,poate că nici nu ţi-ai dat seama că m-ai jignit.Poate că nici nu ai intenţionat să mă superi,dar…ah,cuvintele!Da,cuvintele dor mai mult decât orice altceva.
Din curiozitate,mulţi au încercat să afle ce am…puţini au aflat,însă cei mai mulţi,în lipsa unui răspuns,s-au rezumat la a pune întrebări pentru a ghici…
“Ţi-e rău?”
“Te-ai lovit?”
“Te-ai despărţit de cineva?”
“Te-ai emoţionat,nu?”
Etcetera,etcetera….le-aş fi preferat pe toate astea la un loc,doar ca să încetez să te mai iubesc….
Am ajuns să urăsc să te iubesc..urăsc asta,mă urăsc pe mine pentru că am îndrăznit să cred că şi tu simţi la fel,pentru că pur şi simplu nu pot scăpa de sentimentele astea stupide..nu pot scăpa de tine,nu pot!
Ce fericită trebuie să fie ea…ea,cea care se bucură de dragostea ta…de mângâierile tale,de…de tot,de tine!
Sper…să te iubească măcar pe jumatate cât de iubesc eu şi să te facă fericit…şi sper să vină ziua când voi uita de tine…când voi reuşi să ţin capul sus,când va reînvia flacăra speranţei din sufletul meu…ce abia,abia mai are putere să ardă.
Voi pleca…
Postat: 12/05/2010 Filed under: Sperante,vise,melancolii, Ttristete, Viata de zi cu zi... | Tags: dragoste neimpartasita, plec, plecare 2 Comments »Voi pleca departe,departe de tot ce mă ţine în oraşul ăsta.Nu,nu voi pleca pentru că vreau,ci pentru că trebuie.Deşi mi-e greu, ştiu că trebuie să mă obişnuiesc cu gândul ăsta.Trebuie!
Cel mai greu lucru va fi să plec ştiind că nu te voi mai vedea vreodată.Cum mă voi trezi dimineaţa ştiind că în ziua aceea nu te voi vedea!?Cum mă voi mai plimba prin parcuri lipsită de speranţa că te-aş putea întâlni din întâmplare!?Cum aş mai putea trăi fără cerul din ochii tăi,fără vocea ta caldă,fără îmbrăţişările tale care mă fac pentru câteva secunde să mă simt în al nouălea cer,fără…indiferenţa ta,pe care o prefer de un milion de ori decât să nu te mai văd,fără…tine!?
De trăit,nu sunt sigură că voi mai putea…de supravieţuit,însă,nu-mi fac griji.Voi locui într-un apartament cu pereţi albi şi goi, într-un bloc cu multe etaje,dar cel mai probabil la parter,într-un cartier aglomerat,specific capitalei….într-un oraş nou,străin… şi gol.Gol,căci nu eşti tu acolo.Goală voi fi şi eu în suflet…
Până când va veni vremea plecării mele,însă,continui să te iubesc din umbră,să-ţi fiu amică,să te îmbrăţişez şi să-ţi ofer sprijinul şi dragostea mea oricând ai nevoie şi…mă voi bucura de fiecare moment petrecut alături de tine şi îl voi pune în cufărul cu amintiri ascuns în sufletul meu…astfel,să nu te uit niciodată.
