Confuzie

Stai ghemuit într-un colţ al sălii,priveşti din când în când în jurul tău.Pari a fi dezamăgit,aproape în depresie.Te uiţi spre ea, şi-ţi dai seama că e o speranţă pierdută.Te doare,îţi vine să zbieri când o vezi în braţele altuia.Şi când te gândeşti că a fost a ta doar două zile..şi nici atât!Două zile pentru cât de mult ţi-ai dorit-o nu au fost de-ajuns!Au fost amagire,au fost un cuţit răsucit în rană.

Stai pe gânduri,te gândeşti la ce te-ar putea ajuta sa ieşi din situaţia în care te aflii.Îţi trece prin minte posibilitatea de a te îndrăgosti de altcineva,de a-ţi încerca norocul cu altcineva.O priveşti atunci pe fata de lângă ea.Ţi-e prietenă bună,se vede că ţii la ea,dar nu vrei să strici prietenia voastră amplificând  sentimentele pentru ea.

Renunţi.Eşti confuz,îţi ştergi lacrimile ce vor sa vină,înainte ca cineva să le vadă.Dar eu le-am văzut.Am văzut şi ţi-am spus,dar…când îţi dai seama că ai fost descoperit,că secretele îţi sunt ştiute,ai găsit cel mai stupid pretext,ai inventat o iubire ireala,ceva care să-mi dovedească faptul că nu eşti îndrăgostit de ea,că nu din cauza ei eşti cum eşti.

Ştiu,nu te ajută cu nimic postul ăsta,mai ales că nu-l vei citi,şi mai ales că nimeni nu va şti cine eşti.Asta e o uşurare,în caz că vreodată îţi vei găsi partea asta de viaţă expusă aici.

Şi nici nu mai eşti cum erai la început.Te-am citit de la început că eşti un sangvinic,un comediant înnăscut.Dar de ceva zile în coace,se vede clar că tragi cu dinţii de fiecare motiv care te face să râzi,care te amăgeşte că totul e bine.Şi apoi….apoi,când eşti singur,sau când îţi găseşti un umăr bun pe care să-ţi plângi frustrarea pe care o ai în suflet,explodezi!Explodezi,caci….îţi auzi gândurile cu ecou,totul e gol în jurul tău şi doar tu ţipi în tăcere,iar ecoul e dureros….

Ia o pauză,bea o cafea,deşi nu-ţi place,fumează şi o ţigară,chiar de nu ai mai încercat…fă ceva nou,ceva care să te ducă departe de monotonul dureros care te distruge zi cu zi!…