Cerşetorii , fanii lui Eminescu

200535153-001, Jeff Randall /Reportage

Suntem deja obisnuiţi,cred,cu cerşetorii din metrourile vechi  care jonglează cu diferite obiecte,tanti care îşi plimbă copiii prin tot vagonul spunând rugaciuni şi silabisind cuvintele cu jale şi dor.Ar mai fi şi alţii,in fine,singurul care impresiona un pic era cel cu jongleriile ,dar nu-i mare lucru,având în vedere că treaba asta ţine de multă repetiţie,iar el are muult timp liber pentru “hobby-uri” de genul ăsta.

În fine,azi,în drum spre casă,la metrou,am văzut ceva ce nu credeam să văd vreodată.Ăăă,mai bine spus,am auzit.Un cerşetor ca toţi cerşetorii aparent,intrase în vagon.Mă aşteptam să înceapă să spună vreo rugăciune,ceva tipic.Stau ce stau şi de-odată îmi dau seama că nenea începuse să recite “Luceafărul” lui Eminescu.Să-mi pice faţa,nu alta!Şi mai ales,de data asta nu silabisea,nu nimic,recita frumos şi ordonat,de parcă noi am fi fost publicul şi el era pe scenă.

După ce l-am auzit,tot felul de gânduri îmi treceau prin minte despre el,despre strategia lui de a cerşi.Un singur lucru nu-l înţeleg,însă.Dacă se presupune că cerşetorii nu au bani şi nici acte de identitate (nu-şi ocupă ei buzunarele cu astea…),de unde a făcut dumnealui rost de o carte cu Eminescu,ca să înveţe atât de bine şi atât de mult din “Luceafărul”,când nici s-o cumpere,nici s-o împrumute de la bibliotecă nu putea?

————————————————–

sursă foto :http://www.gettyimages.com


Amintire…

De fiecare dată când deschid folderul cu poze devin melancolică.În dimineaţa asta am simţit nevoia de trecut…am vrut să mă regăsesc,căci m-am trezit de parcă am avut amnezie,nu mai ştiam de mine,nu mai ştiam cine sunt.Am avut un vis care m-a tulburat azi-noapte.Defapt..seară de seară visez lucruri ciudate…însă acesta a fost..picătura care a umplut paharul.Cine ar fi crezut că te voi mai visa vreodată!?Şi culmea…în vis m-ai salvat de nişte taximetrişti libidinoşi care…nu mai contează!…dar…m-ai salvat!Haha…tocmai tu!Tocmai tu care…care în lumea reală….“m-ai aruncat în gura lupului”.Trecând peste asta,continui cu ideea principală…am deschis folderul cu poze.Când m-am trezit aproape că nu mai ştiam dacă ce am visat a fost vis sau realitate.Mi-am dat seama că a fost vis când am văzut că folderul cu poze cu tine…nu mai e.Nu mai e în calculator,dar mereu a existat şi un plan B pentru mine,deci mai era un loc cu poze.Imediat ce am văzut poza cu noi am încremenit în faţa monitorului.Am rămas blocată,pur şi simplu,timp de vreo zece minute…în timpul ăsta s-au derulat în mintea mea zeci de amintiri,sute de momente frumoase,mii de speranţe…

Am început să nu mă mai pot înţelege pe mine..azi te urăsc..te urăsc cu toată inima mea,pentru că amintirea ta continuă să mă urmărească la fiecare pas,la fiecare gând,la fiecare vorbă.Ieri te iubeam,te iubeam pentru felul în care credeam că şi tu mă iubeşti…Cum poţi urî un om peste noapte!?Cum poţi să simţi lipsa unei persoane şi să o urăşti în acelaşi timp!?Cum!?Nici eu nu ştiu!Fac asta,sunt conştientă,dar nu ştiu cum!Şi nu mă aştept ca cineva să-mi dea un răspuns…dacă eu nu ştiu ce-i cu mine …alţii,cu atât mai puţin!

Ah,şi deşi am spus că nu regret nimic…am ajuns în punctul în care chiar regret că te-am cunoscut…nu puteam să stau acasă şi să-mi văd de vara mea!?….acum m-am ales doar cu un trandafir ofilit,o poză trasă la imprimantă şi un pandativ -aruncate cine ştie cum într-o cutie cu amintiri şi cioburi de suflet…

———————————————————————————————————————————————————–


Aparenţe

Azi dimineaţă m-am trezit cu soarele mângâindu-mi faţa.Eram atât de fericită gândindu-mă că va fi o zi nemaipomenită.Îmi imaginam deja pe unde voi ieşi,ce voi face pe căldura care se anunţa a fi astăzi.Mi-am făcut iluzii degeaba,însă.Când am ieşit din casă soarele se ascunsese după o mantie gri de nori ,fugărit de frig.Aş fi vrut sa fug după el,dar am acceptat realitatea.

De multe ori am avut încredere în persoanele care aparent erau demne de încredere,dar au dovedit în final că ceea ce afişau era doar o mască.De prea multe ori!De prea multe ori am avut încredere că anumite lucruri vor ieşi perfect,datorită faptului că totul părea a fi perfect, dar în final m-am ars eşuând şi dându-mi seama că m-am păcălit pe mine însumi crezând că ceva sau cineva poate fi perfect.

Mă gândeam…cum aş putea face să îmi dau seama când mă înşel în privinţa cuiva?Ar trebui să mă aştept mereu la tot ce e mai rău şi să fiu negativă,iar asta nu îmi place.Sau pur şi simplu ar trebui să mă izolez astfel încât să mă feresc de tot ceea ce este fals?Nu,aşa m-aş izola şi de persoanele care sunt demne de încredere,şi nu îmi convine,chiar dacă sunt puţine.Eu sunt un om care se descurcă cel mai bine în simbioză cu altcineva,preferabil la fel ca mine.

Vi s-a întâmplat vreodată să vă înşelaţi în privinţa anumitor fenomene,evenimente sau persoane importante din viaţa voastra?


Ma iubeste?…nu ma iubeste?..

Mda…intrebarile “oare ma place?”,”nu ma place?”,”dar..oare ma iubeste?”,”nu ma iubeste?”…ma fac uneori sa rad…desi…sincer,si mie mi se intampla sa mi le pun in legatura cu anumiti..indivizi:>.De ce zic ca ma fac sa rad?Paai..pentru ca frate…vrei sa afli?Intraba!E usor de zis ce’i drept..e cam greu de pus in aplicare..adevarat!Dar..ce pierzi daca intrebi?!Nu te omoara nimeni,serios!

Am stat putin si m-am gandit la chestia asta…si mi-am dat seama ca in ziua de azi..secolul 21, oamenii inca nu stiu sa comunice…ceea ce e foarte grav!Daca stam inca si ne gandim ore intregi ce ar spune X daca i-am pune Y intrebare si toate alea….chiar trebuie sa ne ingrijoram in legatura cu modul nostru de a percepe comunicarea.Nici eu nu eram mai breaza inainte.De curand mi-am dat seama…pur si simplu….si ma bucur ca nu mi-a venit mintea la cap mai tarziu…inainte stateam ore,zile intregi sa ma gandesc ce ar spune X tip daca i-as cere nr de tel,sau id-ul..sau pur si simplu i-as spune buna:)).

Sper ca prin postul asta am facut multe persoane sa-si dea seama ca e important sa comunicam lejer,relaxat…si…ca astfel ne’ar merge macar putin..mai bine!:)


◊Muzica buna vs. muzica de 2 lei◊

Paai,da….marea batalie…mare pacat e ca pentru multi oameni,de cele mai multe ori,castiga muzica de doi lei….si cred ca se stie despre ce vorbesc asa ca nu mai trebuie sa dau exemple de muzica proasta.

Ceea ce m-a enervat pe mine defapt este ca acum ceva timp un tip mi-a cerut cateva melodii bune…eu i-am trimis ceea ce-mi place mie…de exemplu Qween,Directia 5,blabla ….si..reactia lui a fost Ce e cu prostiile astea?Asta-i muzica?:))”.Eu am ramas uimita de cuvintele care le-a zis.Daca Qween e o prostie atunci maneaua e ….pff…putin spus un gunoi.Si cica,nu,ca el nu asculta manele….asculta Puya sau ma rog..hip-hop.Pai frate nu compara Qween cu Puya…asta e cea mai mare tampenie din punctul meu de vedere.Peste ani si ani cand or ajunge la batranete acesti cantareti de moment…nici bunica nu’i mai tine minte.Tineretul din ziua de azi nu mai asculta decat ce e nou si atat…ca ce e vechi e “naspa”.Nu zic,si eu ascult muzica noua..stilu’ asta de club…mai nou…imi place…ascult orice(mai putin manele)..!?Dar totusi sa nu uitam ca si muzica veche e de calitate si nu ar trebui sa facem diferente….

Mda…am scris postul asta pentru a aduce al doilea semn de intrebare  celor care citesc ce scriu eu…oare ascultam ceea ce trebuie?…


Parerea celorlalti….conteaza?

Mda…o intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem mereu….chiar conteaza parerea celor din jurul nostru?Nu ar fi mai bine sa ne concentram asupra propriilor idei si sa nu mai bagam in seama parerile celorlalti care dintr-un motiv sau altul sunt pline de invidie de cele mai multe ori?Nu zic sa nu ascultam parerile parintilor nostrii sau parerile profesorilor,ale familiei..zic sa nu ascultam parerile celor carora stim sigur ca nu le pasa de noi…isi dau cu parerea si merg mai departe nepasandu-le ce vei face dupa “sfatul lor” …

Prin postul asta vreau sa aduc un semn de intrebare in viata unora care citesc ce scriu eu…..oare deciziile noastre au fost mereu luate de noi?Sau de parerile celorlalti?…de cele mai multe ori cand am ascultat parerile unor persoane care pur si simplu n’aveau nici o treaba cu mine am dat-o in bara.Si la un moment dat am deschis ochii si mi-am dat seama ca esecul e chiar din vina mea….eu ascultam idioteniile celor din jur si tot eu o pateam….asa ca am decis sa ascult doar parerile celor carora stiu sigur ca le pasa de mine!Sper ca asa sa faca si cei din jurul meu…mai ales ca…am pierdut prieteni buni din cauza “parerii multimii”…dar asta e alta poveste…:|


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 100 other followers