Cerşetorii , fanii lui Eminescu

Suntem deja obisnuiţi,cred,cu cerşetorii din metrourile vechi  care jonglează cu diferite obiecte,tanti care îşi plimbă copiii prin tot vagonul spunând rugaciuni şi silabisind cuvintele cu jale şi dor.Ar mai fi şi alţii,in fine,singurul care impresiona un pic era cel cu jongleriile ,dar nu-i mare lucru,având în vedere că treaba asta ţine de multă repetiţie,iar el are muult timp liber pentru “hobby-uri” de genul ăsta.

În fine,azi,în drum spre casă,la metrou,am văzut ceva ce nu credeam să văd vreodată.Ăăă,mai bine spus,am auzit.Un cerşetor ca toţi cerşetorii aparent,intrase în vagon.Mă aşteptam să înceapă să spună vreo rugăciune,ceva tipic.Stau ce stau şi de-odată îmi dau seama că nenea începuse să recite “Luceafărul” lui Eminescu.Să-mi pice faţa,nu alta!Şi mai ales,de data asta nu silabisea,nu nimic,recita frumos şi ordonat,de parcă noi am fi fost publicul şi el era pe scenă.

După ce l-am auzit,tot felul de gânduri îmi treceau prin minte despre el,despre strategia lui de a cerşi.Un singur lucru nu-l înţeleg,însă.Dacă se presupune că cerşetorii nu au bani şi nici acte de identitate (nu-şi ocupă ei buzunarele cu astea…),de unde a făcut dumnealui rost de o carte cu Eminescu,ca să înveţe atât de bine şi atât de mult din “Luceafărul”,când nici s-o cumpere,nici s-o împrumute de la bibliotecă nu putea?

————————————————–

sursă foto :http://www.gettyimages.com