Capitol incheiat.

Am inceput postarea cu o multime de motive si scuze.Am renuntat. Pana la urma,asta e realitatea. Oamenii incep si termina lucruri. Ei bine,acum doi ani si ceva,am inceput blogul asta. Comparand-o pe -eu- de atunci cu -eu- de acum vad diferente destul de mari. In scris,nu stiu ce sa spun ;  m-am schimbat,dar nu prea. Asta doar cititorii mi-o pot spune. Eu mereu am scris cum am simtit ; ca si cum degetele ar fi tastat in timp ce inima dicta. Ma rog,e ipocrit sa spun ca ” am scris numai cu inima”  ,caci au fost momente in care pur si simplu mi-am varsat nervii prin intermediul blogului.Au fost momente in care am facut comentarii in legatura cu diferite subiecte sau am batut campii ( de cele mai multe ori ). 

———————————————————————————————-

(dupa vreo doua-trei saptamani…)

Bun.Ce-am scris mai sus a fost pe moment.Recunosc,voiam sa renunt definitiv. Dar cum cineva spunea, butonul ‘Salveaza Ciorna’ face minuni ; mi-a dat timp sa ma gandesc , sa strang pareri. Ei bine,o profesoara de engleza mi-a depistat placerea de a scrie,chiar si in alte limbi. I-am povestit despre blogul meu si despre faptul ca am cam epuizat subiectele dramatice si cu parere de rau,nu mai gandesc atat de mult in limba mea materna. Si asta nu pentru ca m-am hotarat eu brusc sa fiu smechera si sa gandesc in alte limbi.Pur si simplu,sa zicem ca 80% din ceea ce ma inconjoara acum este in limba engleza. Cu timpul,am inceput sa gandesc si eu in engleza,din cauza…’practicii’. Dar n-am sa dezvolt subiectul acum,e prea plictisitor.

Ei bine,acea profesoara mi-a dat minunata idee de a incepe un blog in limba engleza,in care sa povestesc ce-am invatat aici,ce am vizitat si cum merg lucrurile in UK.Asta m-ar ajuta sa-mi dezvolt vocabularul si abilitatile.Pana la urma,nu vor citi doar profesori,ci o multime de alti oameni critici si rautaciosi,care sper eu,ma vor ajuta sa fiu din ce in ce mai buna in exprimare. Sunt putin timida gandindu-ma la asta,dar cred ca merita sa incerc.

Sunt mandra ca macar titlul mi l-am ales bine inca de la inceput. ‘Capitol incheiat’,e perfect spus. E un capitol,nu intreg romanul! Asa ca nu disperati ( ma refer la acei doi-trei cititori care probabil au ramas abonati la blogul meu) ,  treaba continua,doar ca va fi alt link,alt titlu,alta limba ; aceiasi eu.

Blogul a fost o perioada minunata pentru mine. Datorita lui am cunoscut o multime de oameni inteligenti,cu vise si idei asemanatoare ; ba chiar mi-am facut un prieten foarte bun ( se stie ) , care s-a lasat si el de meserie cu mai mult timp in urma. Ce a contat,insa,e experienta frumoasa de care am avut parte. Am scris despre multe,dar cel mai mult despre ce-am simtit. Blogul a fost ‘umarul pe care-am plans’ ,dar macar a facut ceva frumos din sentimentele mele. Am avut ‘perioade de glorie’ si pauze mult prea lungi. Acum,pun punct. ‘Ne revedem’ curand.

P.S.: Acesta este penultima postare.Ultima,va fi cu linkul noului inceput. Au revoir!

---