Capitol incheiat.
Postat: 13/12/2011 Înscris în: UK Un comentariuAm inceput postarea cu o multime de motive si scuze.Am renuntat. Pana la urma,asta e realitatea. Oamenii incep si termina lucruri. Ei bine,acum doi ani si ceva,am inceput blogul asta. Comparand-o pe -eu- de atunci cu -eu- de acum vad diferente destul de mari. In scris,nu stiu ce sa spun ; m-am schimbat,dar nu prea. Asta doar cititorii mi-o pot spune. Eu mereu am scris cum am simtit ; ca si cum degetele ar fi tastat in timp ce inima dicta. Ma rog,e ipocrit sa spun ca ” am scris numai cu inima” ,caci au fost momente in care pur si simplu mi-am varsat nervii prin intermediul blogului.Au fost momente in care am facut comentarii in legatura cu diferite subiecte sau am batut campii ( de cele mai multe ori 😀 ).
–––––––––––––––––––––––––––––––-
(dupa vreo doua-trei saptamani…)
Bun.Ce-am scris mai sus a fost pe moment.Recunosc,voiam sa renunt definitiv. Dar cum cineva spunea, butonul ‘Salveaza Ciorna’ face minuni ; mi-a dat timp sa ma gandesc , sa strang pareri. Ei bine,o profesoara de engleza mi-a depistat placerea de a scrie,chiar si in alte limbi. I-am povestit despre blogul meu si despre faptul ca am cam epuizat subiectele dramatice si cu parere de rau,nu mai gandesc atat de mult in limba mea materna. Si asta nu pentru ca m-am hotarat eu brusc sa fiu smechera si sa gandesc in alte limbi.Pur si simplu,sa zicem ca 80% din ceea ce ma inconjoara acum este in limba engleza. Cu timpul,am inceput sa gandesc si eu in engleza,din cauza…’practicii’. Dar n-am sa dezvolt subiectul acum,e prea plictisitor.
Ei bine,acea profesoara mi-a dat minunata idee de a incepe un blog in limba engleza,in care sa povestesc ce-am invatat aici,ce am vizitat si cum merg lucrurile in UK.Asta m-ar ajuta sa-mi dezvolt vocabularul si abilitatile.Pana la urma,nu vor citi doar profesori,ci o multime de alti oameni critici si rautaciosi,care sper eu,ma vor ajuta sa fiu din ce in ce mai buna in exprimare. Sunt putin timida gandindu-ma la asta,dar cred ca merita sa incerc.
Sunt mandra ca macar titlul mi l-am ales bine inca de la inceput. ‘Capitol incheiat’,e perfect spus. E un capitol,nu intreg romanul! Asa ca nu disperati ( ma refer la acei doi-trei cititori care probabil au ramas abonati la blogul meu) , treaba continua,doar ca va fi alt link,alt titlu,alta limba ; aceiasi eu.
Blogul a fost o perioada minunata pentru mine. Datorita lui am cunoscut o multime de oameni inteligenti,cu vise si idei asemanatoare ; ba chiar mi-am facut un prieten foarte bun ( se stie ) , care s-a lasat si el de meserie cu mai mult timp in urma. Ce a contat,insa,e experienta frumoasa de care am avut parte. Am scris despre multe,dar cel mai mult despre ce-am simtit. Blogul a fost ‘umarul pe care-am plans’ ,dar macar a facut ceva frumos din sentimentele mele. Am avut ‘perioade de glorie’ si pauze mult prea lungi. Acum,pun punct. ‘Ne revedem’ curand.
P.S.: Acesta este penultima postare.Ultima,va fi cu linkul noului inceput. Au revoir!
In trecere…
Postat: 27/09/2011 Înscris în: Viata de zi cu zi... Scrie un comentariuCe zi minunata,petrecuta in sofisticata biblioteca a scolii!Am sa ajung un soricel de biblioteca in ritmul asta! Hihi…
P.S.:Asta e un lucru bun de facut martea,cand sunt..practic,’blocata’ in biblioteca.Am sa scriu pe blog cand ma plictisesc!Ce idee fantastica!Asta e salvarea mea!Si partea cea mai buna e ca absolut nimeni nu intelege ce scriu.Grozav!Grozav de tot!
Ah,pacat ca ideile bune vin mereu la final.Urasc cand se intampla totul la final!Dar stiti asta deja..
E aproape pauza de masa.Am zbughit-oo!!!
Postat: 26/09/2011 Înscris în: Evenimente, UK, Viata de zi cu zi... | Tags: 16 ani, aniversare, birthday, prieteni, saisprezece, Scoala, viata noua Scrie un comentariu
Iata un semn bun: este a doua postare pe saptamana asta! Cine s-ar fi asteptat la o asemenea minune din partea mea?
Bun,sa zicem ca faptul ca e ziua mea influenteaza lucrurile.De azi dimineata tot sarbatoresc .Defapt,este ziua mea ,dar nu e.Ador diferenta asta de ora dintre Romania si UK ! E amuzanta in momentul asta,pentru ca imi da ocazia de a simti ca am atat 15 ani,cat si 16..in acelasi timp! 🙂
In acest moment ma bucur de ultimele minute la 15 ani…facand lucrul care ma entuziasma enorm cu ceva timp in urma: scriind pe blog.
Astazi ,iesirea mea cu acei cativa colegi a fost minunata! Din cei minim 5-maxim 10 care ar fi trebuit sa vina,s-au aratat doar doua colege (de altfel,cele mai importante,cu care ma inteleg cel mai bine).Am avut un fel de ‘zi a fetelor’,cu discutii tipice ,shopping s.a.m.d. Am vazut ‘Friends with benefits’,film despre care nu aveam o parere prea buna din ceea ce auzisem de pe la altii,dar s-a dovedit a fi chiar interesant! Cel mai interesant lucru? Faptul ca am umblat toata ziua cu o panglica agatata de gat pe care scrie ‘Miss Birthday Girl’,plus o insigna cu ‘OMG,I’m 16!’ . Pe langa asta,fetele s-au asigurat ca toata lumea din mall stie despre ziua mea ( foarte rusinos,mai ales ca erau sute de oameni acolo,cu ocazia unei prezentari de moda 😀 😀 😀 ) .De parca era tare greu sa citeasca cineva ce scrie pe panglica (: . Spre finalul zilei am ajuns la concluzia ca ar trebui sa iesim asa in fiecare weekend,deci…m-am ales cu doua super-prietene!
Stiu ca tot ce-am scris e plictisitor…dar e important pentru mine!M-am simtit atat de bine astazi incat nu mi-a mai pasat atat de tare ca ceilalti n-au venit,sau ca sunt cu un an mai aproape de finalul adolescentei …
In fine,ca tot e ziua mea,mi-ar placea sa-mi urez anumite lucruri.De exemplu,sa imi perfectionez engleza cat mai curand posibil,sa ii ajung din urma pe colegii mei la stiinte(nici nu va puteti imagina cate lucruri noi mi-au aparut in cale),si…cu restu’,sa o tin tot asa! Pe plan sentimental,imi urez distante mici (max. o mila 🙂 ) si rabdare multa! Pe plan financiar,imi urez sa-mi gasesc ceva de munca in scurt timp,pentru ca abia astept sa am banii mei! Acestea fiind spuse,cred ca sunt gata sa pasesc intr-un an nou din viata mea,pliiiin de surprize si lucruri noi!
V-am pupat,trebuie sa inchid,caci sunt ocupata cu cititul urarilor de pe Facebook 😀 ^.^ ^_^ .
Seara buna!Mai vorbim pe la 16 ani! 🙂
Ca odinioara…
Postat: 24/09/2011 Înscris în: Scoala, UK, Viata de zi cu zi... | Tags: aniversare, blog, Melancolie, noutati, prieteni, revenire, Scoala, uk Scrie un comentariuDin pura curiozitate,am deschis pagina blogului si am inceput sa citesc,de parca…de parca ma asteptam sa se fi schimbat ceva in lipsa mea.Am fost incantata sa vad ca totul e la fel, exact cum a fost lasat.Mi-am adus aminte de ce-am simtit si ce-am trait acum cateva luni bune,zambind ,plina de satisfactie.
Am hotarat,apoi,sa incerc sa scriu iar,sa aflu daca inca mai am abilitatea asta.Am pus username-ul,parola…gresita!Am mai incercat odata…din nou parola gresita.’A treia oara e mereu cu noroc’,mi-am spus,si am incercat o alta parola.Spre fericirea mea,a mers.Am fost dezamagita,insa,ca nici macar cum sa-mi accesez contul nu mai stiu.
Mi-am iesit din mana cu scrisul si cu…toata chestia asta.Stiu.Mi-e dor sa mai scriu ca inainte,dar pur si simplu ,de multe ori,acea Alexandra careia ii place sa scrie,nu e prezenta.
Mai nou ma recreez citind.Sunt socata de treaba asta.Multi dintre prietenii mei de-o viata ar spune ca nu este vorba despre mine aici,dar, surprinzator,este.Cred ca ma atrage mai mult cititul in engleza.Nu stiu de ce,dar e mai palpitant,ma face sa vreau mai mult si mai mult si mai mult…
Ca tot veni vorba de lucruri ‘socante’ care ma fac sa vreau mai mult si mai mult,sunt foarte bucuroasa cu noua mea scoala.Am descoperit ca-mi place matematica, si ca…doi oameni se pot intelege chiar daca nu vorbesc aceiasi limba.Am descoperit ca oriunde as merge,persoanele grozave nu intarzie sa apara si sa-mi inveseleasca zilele.Mi-am facut o groaza prieteni de prin toate partile lumii,am invatat o multime de lucruri interesante si… ma bucur de oportunitatile noi care-mi ies in cale.Iar toate astea,in doar 2-3 saptamani.Entuziasmanta treaba,nu?:)
Am realizat,cu tristete,ca am ratat aniversarea bloguletului meu.In momentul asta are in jur de 2 ani ,2 luni si cateva zile. Nu am fost activa nici macar un an,asa,adunat (zic),in tot timpul asta,ceea ce e iar trist.Mi-ar fi placut sa fiu acum mandra de mine ca m-am tinut fara intrerupere de blog.Dar,nimeni si nimic nu e perfect,asa ca trebuie sa accept realitatea.
Cred ca aceasta e ultima mea postare la 15 ani.Oh,da!In doua zile voi avea nici mai mult,nici mai putin de 16 ani.Nu sunt la fel de incantata ca de obicei.Mi-am primit deja cadourile,iar de sarbatoit….voi sarbatori doar cu cativa prieteni noi ,care au fost draguti sa accepte invitatia mea la cinema.Va fi minunat,zic eu.Se stie ca ‘cine se aseamana se aduna’,la fel cum se subintelege ca noii mei prieteni au un temperament asemanator mie,deci…ma voi distra,cu siguranta!
Sper sa revin curand,mai curand decat in ultimele dati!Va las cu bine,acum,iubiti cititori mereu loiali si rabdatori! ^.^
P.S.:Am renuntat la diacritice…lenea isi pune amprenta. 😀
Trei luni şi unsprezece zile
Postat: 24/06/2011 Înscris în: Bucuresti, Fotografii, Scoala, Viata de zi cu zi... Un comentariuA trecut atâta timp,încât până şi repeziciunea cu care scriam înainte a cam dispărut… Cititorii s-au cam dus,iar cheful meu de scris a scăzut zi după zi,în timp ce stresul creştea şi creştea şi creştea.
Din senin,mă simt mult mai uşurată.Au trecut examenele,am aflat şi rezultatele astăzi şi…da,mă simt cu mult mai liniştită.Nu mi-a luat mult să încep să scriu,totul a venit de la sine.Deşi,ca să fiu sinceră,flacăra speranţei s-a reaprins când am primit un e-mail care mă anunţa că încă o persoană a dat subscibe la blogul meu.Am fost surprinsă,că..totuşi,nu se vede clar că am „amorţit” de atâta timp!?În fine,asta mi-a adus aminte de serile în care muream de nerăbdare să ajung la pc să povestesc,să mă descarc,să spun tot ce am pe suflet în urma zilei ce abia trecuse…Aşa că nu am mai stat mult pe ganduri şi am dat start la scris.
În ultimul timp nu pot spune că mi-a fost rău,dar nici nu am zburdat de fericire,până acum vreo două-trei săptămâni… Finalul şcolii a fost extenuant,chiar haotic,dar…ce bine că am trecut peste!
Banchetul a fost de vis,m-am distrat cum nu am făcut-o de mult.Îmi va fi dor de colegi,chiar foarte dor!Şi când spun colegi,nu mă refer doar la cei de aici,din Bucureşti,ci şi la cei din Focşani.Îmi va fi dor de generală,de tot ce am trăit pe parcursul a atâţia ani.A fost doar începutul călătoriei mele spre viitor,iar ce urmează sunt sigură că va fi din ce în ce mai frumos.
Mi-am făcut şi o mică schimbare de look,sunt un pic roşcăţică,şi…mai nou,arsă de soare,ca după prăşit!:)).E vară,doar! La înălţime,sunt aceiaşi piticanie.Dacă m-aş fi înălţat,atunci..ce rost ar mai fi avut zicala „esenţele tari se ţin în sticluţe mici!?”. Sunt cam greu de recunoscut acum,dar nu-i nimic,am trăsăturile specifice : zâmbet larg, energie multă,râsul inconfundabil şiii…umeri arşi de soare.:D
Acum,mi-au cam obosit degetuţele.Când mă mai prinde câte un şuvoi dintr-ăsta de idei pentru blog,revin.Nu promit nimic,că nu vreau să mi se pună eticheta că nu mă ţin de cuvânt.
Vă pup 🙂 (Sau nu…cum spunea una dintre învăţătoarele mele,în caietul de amintiri…”Alexandro,să ai grijă pe cine pupi în viaţa asta!”) (:
–––––––––––––––––––––––––
Bonus de final,fotografie de la banchet:
Ai stat vreodată să priveşti atent pescăruşii?
Postat: 13/03/2011 Înscris în: Sentimente | Tags: a trai, arta, arte, atentie, Dans, dorinta, dragoste, iubire, muzica, pescarusi, poezii, postaweek2011, soare, viata 2 comentariiSunt minunaţi cum se întrec în dansul lor pe cerul albastru.Dar soarele?Soarele l-ai simţit vreodată din plin,bucurându-te de atingerea blajină a razelor? Şi…şi ai ascultat vreodată cântul jucăuş al păsărilor dintr-un parc,o poieniţă pustie sau un cartier liniştit pe timp de primăvară timpurie?Ai privit cu dragoste,vreodată,operele de artă ale unui artist?Ai ascultat muzica la maxim,simţind fiecare notă,fiecare aschimbare a ritmului,fiecare sentiment transmis de ea?Ai dansat vreodata exact aşa cum te conduce inima,pe ritmul unei melodii perfecte?Ai avut vreodată curajul să spui vorbe frumoase oamenilor din jurul tău, făcându-i,astfel,să se simtă iubiţi şi respectaţi,aşa cum merită?Ai citit vreodată o poezie şi apoi ai plâns şi ai fost trist,odată cu poetul ce cu-atâta patimă şi-a împărtăşit durerea ţie,cititorului?….
Nu?Atunci de ce trăieşti?
Grabă…
Postat: 06/03/2011 Înscris în: Chestii fara importanta, Viata de zi cu zi... | Tags: amnezie, angajament, duminica, final, graba, idei, intarziere, postaweek2011, primavara, saptamana Scrie un comentariuÎncă nişte minuţele şi se termină această mirifică săptămână.Se duce şi această grozavă duminică petrecută lenevind şi meditând asupra unui posibil subiect despre care aş putea scrie săptămâna asta pe blog.Am tot încercat să pun cap la cap frazele ce-mi vin uneori în minte când sunt departe de tastatură şi pc,dar nici o şansă.Toate ideile bune îmi vin pe stradă,noaptea în vis,la şcoală şi oriunde nu am acces la un computer.Teribilă chestie!Atât de teribilă că mă enervează la culme!De ce sufăr,parcă,de amnezie atunci când pun în funcţiune adunătura asta de plastic şi fire întortocheate!?
Mda.Trebuia,totuşi,să scriu.Mi-am luat un angajament,nu?Trebuia să scriu ceva şi în săptămâna asta mohorâtă de primăvară. Apropo de primăvară…ştie careva care-i motivul faptului că se lasă aşteptată?…
Alexzya says... 